O situatie des intalnita: Ai uitat sa iti faci tema. Nu ti-ai putut completa nimic di ea in pauza. Este pur si simplu, pardon, nu este. Singurul lucru notat este o casuta desenata, doua puncte si pagina 63 ex etc.
Speri sa uite de controlat. De multe ori o face, dar atunci tu le ai facute. Te rogi in continu. Palmele sunt traspirate, abia abia mai poti tine creionul in mana. Uiti de tot ce ai invatat(sau nu ai invatat) acasa. Intre cele doua table din fata clasei, este un ceas. Speri ca este stricat, din cauza ca arata doar opt si zece minute, dar si pe telefon este aceasi situatie. Te intrebi: "Oare a cata tema nefacuta este asta?". Incercand sa nu faci prea mare zarva, intrebi colega din spate:
-Crezi ca ne controleza temele azi? doar asa ca sa ai parte de un gand bun.
-De unde vrei sa stiu?! raspunde ea intr-doara ca de parca i-ai fi zis unui tip de pe strada, Hei tu, de ce au ursi coada asa mica?
Revenim. Profesoara a auzit-o. Se intoarce, isi da ochelari peste nas, ca tipii din The Wall. Se uita atent in zona in care te aflii iar tu te rogi sa crezi ca nu si-a luat pastilele azi-dimineata, si sa creada ca a fost doar o amintire a filmului de aseara. Noroc pe tine, se intoarce si termina de continuat hieroglifele pe tabla.
Timpul trece. Este deja si patruzeci de minute. Inca putin pana la pauza. Lasi deoparte caietele, chiar daca tot se scrie pe tabla si te apuci sa desenezi siglele formatilor tale preferate pe banca. Simti deja gustul victoriei. Gandesti deja, prima ora a trecut, mai sunt inca cinci.
Opt patruzeci si cinci. Se aude insfarsit glasul profesoarei care te trezeste dintr-o lunga transa.
-Bun copii, am terminat lectia pe ziua de azi, inchideti caietele si iesiti afara.
Lumea incepe sa isi bage caietele in ghiozdan. Gata. Am reusit sa o fentez de data asta. Te pregatesti sa iesi primul, dar in momentul in care esti cu mana pe clanta, o voce ragusita si de fetita se aude din prima banca. Nu este o fata. Este tocilarul clasei. Ridica mana si intreaba:
-Doamna profesoara nu ne controlati tema?
La care:
-Bine, daca asa doriti.
In acel moment clasa se imparti in trei tabere:Prima cea in care se regasesc cei silitori cu parinti medici si care stiu ce marime poart Einstein la papuc din care se aude un sunet de victorie, a doua, cea in care se regasesc copiii normali dar care au apucat sa isi termine tema care sta tacuta plictisiti ca mai trebuie sa stea in clasa, si a treia unde te regasesti care nu si-au facut tema din care se aude un oftat indelung.
Tu urmazii la rand. Deja te gandesti ce o sa le spui parintilor si cum sa iti diminuezi din pedeapsa.
-Tu urmezi. Da-mi te rog tema.
Acestea au fost. Cuvintele care sperai sa nu le auzi. Cuvintele care ti-au spulberat sperantele de o ora grea, cuvintele care le urasti si care te urmaresc doar cand nu o ai pregatita. Cuvintele care iti vor spulbera putinele ore care mai ai voie sa te uiti pe Facebook, din cauza ca mama ta a vazut ca l-ai injurat pe unul la comments-urile de la o fotografie pentru ca nu tia dat Tag.
-Nu o am doamna profesoara...
Gandeste repede o scuza! Gandeste repede o scuza!
-...am fost la antrenament unde a trebuit sa fac niste ture suplimentare.
Dar ea spune palavrageli cum ca invatatul pe primul loc, si abia apoi sportul,(pffff da sigur.) si ca nu o intereseaza de amaratul asta de baschet(bine, sa nu exageram),bla bla bla.
Se duce la catedra, la geanta ei unde tine toate dosarele, scoate un mapa verde, se mai uita odata la tine, de parca nu te tinea minte ori ca a lasat-o memoria de elefant si iti trece un punct negru chiar in dreptul celor doua obtinute destul de recent.
Are rost sa continui? Nu vreau sa demoralizez pe nimeni, deoarece sper ca aveti atata pic de logica cat sa judecati ce se mai intampla. Celor care nu au priceput rog sa cheme un apropiat de a lor si sa scrie pe fiecare parte a filei, “Uitate pe urmatoare pagina” dupa care sa v-o inapoieze. Poate acest lucru va va tine in suspans.
Lasand asta, hai sa nu facem rasism si sa gandim si din punctul de vedere al unui dascal. Chiar daca acum ca siti ce urmeaza, rog elevii sa nu creada ca este un cliseu cu o morala de genul: Cine zice ala e. Va cred ca parintii v-au spuso de o mie de ori ca si un profesor are viata grea etc. etc. Dar o sa incerc sa fiu cat mai original posibil, astfel incat sa nu va plictisiti.
Ora sapte. Te trezesti cu gandul, de ce nu am putut sa prind aseara filmul ? A da, pentru ca trebuie sa ma trezesc sa am grija de tanci astia care trebuie sa invete sa numere. Ajungi in sala profesorala, unde toata lumea pare asa de plictisita ca zici ca sunt vazatori de bilete la telecabina din Brasov, si nimeni nu le-a zis ca este in reparatie. Saluti o doamna care pretinde ca te stie iar tu o saluti inapoi din politete dar habar n-avand cine este. Iei catalogul si astepti clopotelul care ca de obicei suna prea tarziu. Deschizi usa si o simfonie de voci iti umple urechile, punand mana din instinct in poseta, sa vezi daca ai aspirinele la tine.
In sfarsit un copil luminat se trezeste sa ii strige la un altul:Vezi ca a venit! Si astfel toti elvii se pun in bancile lor si asteapta sa vada despre ce vor trebuii azi sa isi umple paginile goale ale caietului.
Incepe lectia. Se aude cineva care urla de parca ar fi pe stadion: De unde vrei sa stiu?
Din experienta il lasi in pace, doar intorcandu-te la ei sa vada ca nu sunt singuri. Observi un copil agitat si iti spui in sinea ta: Cine stie? Poate a uitat sa se uite la Hannah Montana si acum e disperat cu ce o sa se intample cu ea, daca o sa cante piesa 108 sau o sa o aleaga pe 213B. Il lasi si te intorci la scris. Umpli vreo 4 table complete despre informatii care tu le sti pe dinafara.
Inca 10 minute pana la pauza. Te intorci sa vezi la ce ii mai duce mintea pe copii din ziua de azi si remarci ca acelasi copil, care la inceput parea ca asteapta sa se duca la Auschwitz desena acum, paralel cu ce intampla in clasa tot felul de fulgere. Il lasi in pace, dar te uiti din curiozitate la el in caiet si observi ca din 4 pagini cate trebuia sa aiba, apareau dor 2 si un sfert. Te gandesti ca vei avea ocazia sa il tragi la raspundere maine sau cand urmeaza sa ai ore din nou aici dar nu azi din cauza ca esti cu nervii la pamant.
Inca cinci minute pana la pauza. Ai reusit sa termini totul mai repede gratie neintreruperilor inexistente (lucru destul de ciudat) in aceasta ora. Ii lasi liberi si incepi bucuros sa iti faci bagajul. Dintr-o data ti se distruge inceputul pauzei, deoarece un baiat la camasa, intreaba cu a voce de tabla-zgariata, daca le controlezi temele. Nu il refuzi, deoarece s-ar putea sa inceapa sa planga asa ca faci asta, aproband cu un disptret profund de fapt. Banca cu banca iei caietele la control si descoperi ca un copil nu o are. Iei carnetelul, si ce sa vezi, mai are doua puncte, pe langa cel care il va primi acum. Mai intorci capul inca o data si il vezi pe baiatul rocker, care desena fulgere pe banca. Il anunti cu o oarecaresatisfactie ca e al treielea X si ca va primi un 3. Si ziua continua.
Bun. Am recitit inca o data totul si da, viata de profesor nu pare atat de nasoala pe cat cea a unui elev. Dar ganditiva ca asta se intampla de vreo sase ori pe zi, daca nu mai mult. Inmultiti cu cinci. Rezultatul este treizeci. Cititi de treizeci de ori, doar partea cu pofesorul, si spuneti sentimentul. Ca sa nu va mai obositi, se numeste plictiseala si nervi in plus. Desigur nu vreau sa afirm ca un dascal nu se poate face prieten cu o clasa si viceversa dar si nervii lor, pe cat ai nostri(a elevilor) sunt justificati.
Dar ganditi pozitiv. Si a da, FACETI-VA TEMELE!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu